Autor: DANIELA SITAR-TĂUT ANETA FĂZĂCAȘ ANDREEA LAURENȚIU (COORDONATORI)
Titlu: SCRIITORI DIN NORD = ÉCRIVAINS DU NORD = WRITERS OF THE NORTH
Gen: TRADUCERE
Colecția CONTEMPORARY
Pagini: 186
Dimensiuni: 17x24 cm
Editura: ACTAEON BOOKS
ISBN 978-606-94948-3-7
Preț: 30.00 Ron ➺                                  …⇅…

Proiectul nostru traductologic a vizat stimularea creativității și a dorinței de afirmare a copiilor și a tinerilor, pregătindu-i pentru o viață 11cu noi și multiple provocări, reflectate în numărul mare de scriitori selecționați, diversitatea stilistică a acestora, dar și dezvoltarea abilităților de comunicare multilingvistice, ca elemente constitutive ale personalității tânărului european contemporan, prin provocarea tinerilor de a cunoaște literatura locală, dar și de a o reflecta în limbi de circulație internațională. Dacă progresia lingvistică este un proces relativ ușor de proiectat și realizat, cea culturală constituie o piatră de încercare pentru profesor, deoarece implică atât componenta cognitivă, cât și pe cea afectivă, având un caracter ciclic, în trepte, competențele asimilate anterior fiind supuse unei deconstrucții și reconstrucţii permanente sub influența noilor cunoștințe. Cel mai dificil proces a fost cel al traducerilor lirice, decodarea corectă – sperăm noi, a sensului pe care autorul a dorit să-l transmită, dificilă pentru elevii ciclului liceal. Nivelul lor de competențe lingvistice poate ajunge la C1, ca limbă străină principală și B1-B2, ca limbă străină secundară. La nivel intra-textual, consultarea dicționarelor a dus la o utilizare inadecvată a anumitor termeni, deoarece elevii s-au mărginit uneori la preluarea sensului prim, abia după o primă corectură structurile problematice fiind prelucrate în funcție de context, limbaj, nivel de limbă. Prezența unor fraze specifice limbii române, preluarea „după ureche” a calculilor lingvistici s-au dovedit pietre de încercare pentru tinerii interpreți. Tentativele de a apela la Google translate au condus la barbarii semantice, deoarece acesta este un instrument care poate traduce eficient doar cuvinte disparate sau fragmente de propoziție. Proiectul traductologic Scriitori maramureşeni a fost demarat în anul 2020 dar, din motive pandemice, am sistat temporar concretizarea lui editorială. Tălmăcirile în limba franceză au fost coordonate de doamnele Aneta Făzăcaș, cea care m-a ajutat, de fiecare dată să definitivez și șlefuiesc à la française năstrușnicele mele inițiative, Paula Oros și subsemnata, în vreme ce limba engleză a beneficiat de suportul doamnelor Doina Czibere, care ne-a oferit o pertinentă transpunere a prozei regretatului Augustin Buzura, Andreea Laurențiu și Selena Acqui, care ne-a asigurat și tălmăcirea prefeței. În ultimii ani am găzduit numeroase manifestări, care să înlesnească apropierea tinerilor de condeierii locali, dintre care mulți s-au impus în circuitul național sau chiar internațional, ca voci lirice sau epice inegalabile, într-un duet traductologic care s-a dorit a fi un liant între generații, dar și o promovare a literaturii maramureșene. 12Din păcate, doi dintre locatarii acestui tom au plecat dintre noi. Este cazul rafinatului echinoxist George Achim și a profundei Ioana Ileana Ștețco. Ne-au fost alături în acest voiaj temerar: Alexa Gavril Bâle, Gheorghe Mihai Bârlea, Florica Bud, Elena Cărăușan, Betty Kirchmajer- Donca, Rodica Dragomir, Ștefan Jurcă, Vasile Morar, Vasile Muste, Gheorghe Pârja, Nicolae Scheianu, Echim Vancea și parodistul Lucian Perța. Dintre prozatori, am reușit să-i includem în volumul nostru doar pe acad. Augustin Buzura, Ioan Groșan și Marian Ilea. Această apariție editorial nu ar fi fost posibilă fără generosul sprijin al doamnei Dana Buzura-Gagniuc, manager al Revistei de cultură „Nord Literar”, promotor infatigabil al tinerilor, drept pentru care îi adresăm și aici calde mulțumiri. O ultimă precizare: am selecționat, pentru demersul nostru, doar membri ai Uniunii Scriitorilor din România, pentru a impune un oarecare criteriu valoric, în vreme ce alegerea autorilor și textele prezente în el a aparținut traducătorilor. Daniela Sitar-Tăut

Autor: DANIEL BOZGA
Titlu: APE FURATE
Gen: POEZIE
Colecția CONTEMPORARY
Pagini: 602
Dimensiuni: 17x24 cm
Editura: ACTAEON BOOKS
ISBN 978-606-95775-0-9
Preț: 70.00 Ron ➺                                  …⇅…

Rareori întâlnim o îmbinare, în aceiaşi persoană, între un artist plastic şi un poet. Este cazul, însă, al lui Daniel Bozga, scriitor cu alură adolescentină, căruia-ţi vine să-i ceri cartea de identitate într-un pub, neconsiderându-l ajuns încă la vârsta majoratului legal. Constituţia angelică, efebică, pare doar un camuflaj care protejează o interioritate profundă, turmentată de angoase seismice a unui sine ce nu-şi pare a găsi locul printre semeni. El pare a fi (re)descoperit un teritoriu liric ce-i vine ca o mănuşă: cel al poeţilor maudits. Deşi se declară congener lui Bacovia, prin atitudinea reclusivă în faţa lumii, fascinaţia vidului şi a thanaticului, acesta nu împărtăşeşte economia lexicală a predecesorului, exprimându-se fecund, prin valuri torentice de vocabule care-i traduc patmosul sufletesc. Sensibilitatea de extracţie paşoptistă este dublată de o vădită atracţie pentru radiografia interiorităţii, într-o tentativă de redobândire a normalităţii. Perioada în care a fost creat prezentul tom, Ape furate este amplasată între anii 2019 – 2023. Cartea este compartimentată în trei secțiuni. Cea dintâi – definită Trecut (156 de poeme), cea secundă – Prezent (92 de poeme) și cea din urmă – Viitor (142 de poeme). Temele majore ale acestuia sunt, potrivit mărturiei auctoriale: Alienarea, iubirea, Muza, aproprierea temporalității, într-un liant ce reunește cele trei subdiviziuni, trecutul, prezentul și viitorul, toate reflectate printr-un canal cu iz de literatură de anticipație, denumit „extragerea amintirilor“. La fel ca și volumele precedente și acesta este dedicat Ștefaniei, inepuizabil rezervor germinativ, iubită superlativă, muză reverberantă, analgezic ființial și epicentru biotic al condeierului. Elementul novator al cărții „constă în povestea spusă din perspectiva amintirilor și a personajelor multiple ce recreează propria lor realitate, apoi capacitatea lor de a accesa și extrage amintirile, precum și de a interveni în interiorul lor, pentru a aduce o schimbare în relația cu trecutul, deschizând astfel perspective noi către viitor.“ (Daniel Bozga)Textul cu care demarează secțiunea primă, Trecutul, mizează pe dubla accepțiune a lexemului Palingeneză. În filozofia idealistă acesta desemnează o renaștere după o moarte reală sau aparentă, în vreme ce biologia îi conferă un sens adiacent, acela al apariției în procesul dezvoltării unor indivizi a unor caractere deja dispărute pentru grupa din care aceștia fac parte: „Ele nu dispar niciodată – nu avem cum să le schimbăm, doar învățăm din ele“. Ființa este atrasă fantast înspre un trecut asezonat cu ingrediente hedoniste, degradante, care o târăsc în bolgii angoasante din care doar Ea, zeița absolută, îl poate sustrage. Există o îngemănare între păcat, durere și plăcere, aspect redat prin structuri oximoronice de tipul: „Dulce-i Durerea, a mea durere...“. Gândurile erodează ca un vierme fantast ființa dilematică ce nu-și poate asuma starea de beatitudine decât sporadic, atârnând între stări contradictorii, observând mediul pentru a putea facilita tranziția dintre trecut spre prezent. Rezervorul rememorării se cere înlocuit cu „amintiri din prezent.“ Apele furate sunt receptacolul permisiv, o cutie a Pandorei care lasă să se propage durerea și păcatul. Tentațiile apocaliptice conduc discursul liric înspre aserțiuni gnomice. Uitarea, dat inexorabil al umanității, este percepută ca prima treaptă a extincției. Poetul se întrupează într-un prototip umanoid, Omul Mulțimii, care-și lasă seva sangvină în „marea ierbii“. Sinele se multiplică abracadabrant, într-un halou proliferant: „Nu văd decât zeci de versiuni ale mele înspre o singură mască ce răsucește chipuri precum foile inefabile de cer...“

Autor: LUCIAN PERȚA
Titlu: CU BUSOLA PRIN BIBLIOTECĂ
Gen: PARODII
Colecția CONTEMPORARY
Pagini: 299
Dimensiuni: 17x24 cm
Editura: ACTAEON BOOKS
ISBN 978-606-94948-4-4
Preț: 35.00 Ron ➺                                  …⇅…

„Unii poeți cântă natura, alții − manierele elegante, unii cântă dreptatea, libertatea, sunt utopici, sceptici sau optimiști. Numai Lucian Perța le descântă pe toate. Dacă-i dai un ghem de mătase, el îl desface și face un ghem de lână, îl toarce pe fus și țese un covor, asemeni celui din Botiza, în care cătanele nu se țin de mână, ci au după ureche un creion chimic, cu care scriu răvașe din armata din amintire. Câte un oștean mai visător compune scrisori în versuri, de dor și de dragoste despărțită. Numai unul, cu mustață șăgalnică, bate cuie de purpură în zidul tandru al sentimentelor noastre. Fusul toarce ca o pisică sălbatică firul de lână din cuvintele limbii române. Cum vine de sus, așa merge pe fus. Lucian Perța, acolo la Vișeu de Sus, și-a construit Marele Imperiu al Parodiei, asupra căruia domnește pe deplin. Și asta n-o spun numai eu, ci au spus-o răspicat, prin vremuri, Laurențiu Ulici, Gheorghe Grigurcu sau Mircea Martin. Da, am fost de față când Laurențiu l-a definit ca un mare parodist al literaturii române contemporane. Altruiștii spun că este cel mai mare. Pe masa din preajma tronului parodic, când a făurit această antologie, au stat poeți care, lună de lună, au luminat o pagină de poezie. În fața parodistului, toți sunt egali, ca în fața Judecății de Apoi. Între poezia originală și replica parodică a lui Lucian Perța este o căsnicie fără divorț, o tandrețe din care câștigă parodia. Lucian a schimbat și definiția parodiei. Deși cuvântul vine de la grecii cei antici, el i-a dat libertatea de a fi în rând cu noi, cei care mai punem și piper în mierea de albine. Dar cu Lucian Perța nu-mi pun mintea, deoarece știu că are o putere cu mai multe capcane. Pe care nu le pricep. Ondularea lui cu poemele confraților este o formă de a primeni noi teritorii lirice. Cum spuneam, unora ni se pare parodia o poezie întoarsă pe dos, dar și un fel de prelungire a înțelesurilor râvnite de autorii poemelor. Până la bardul de la Vișeu de Sus, parodia era risipită prin ungherele literaturii. Era un simplu zâmbet în prier. Lucian a intuit la vreme că lumea unui poem este mai reală decât convenția acestei vieți, văzută prin simboluri. El a inventat logodna poemului cu parodia, care nu se nuntesc, dar fiecare exercițiu liric este un banchet al spiritului. În anii tinereții noastre semăna cu noi. Apoi, am plecat prin lume să ne căutăm norocul. Când l-am reîntâlnit, Lucian purta un elegant costum de parodist, făcut de marii croitori ai culturii clujene. Purta și o pălărie solemnă, care niciodată nu-i zbura de pe cap. Cu acea pălărie de mușchetar vișeuan a intrat pe poarta literaturii române. Lucian Perța a cucerit orașe cu reviste literare de prestigiu național. Dar regatul lui este în Maramureș, de unde arată Nordul parodiei românești. Portretul lui este în mișcare, se adaptează după mode poetice și timp, cu un altruist Olimp. Este un parodist pe viață și pe operă, care nu supără pe nimeni, ci, din contră, unora le face un mare bine. Le ridică prestigiul poeziei, le asigură locul râvnit cu armele lucitoare ale parodiei. Că pentru Lucian, parodia este o armă duioasă, cum pentru Conu Alecu Paleologu era politețea. Da, politețea ca armă. Confratele și prietenul Ioan Moldovan scria: „Lucian Perța camuflează în sine un cititor – firește și un poet – împătimit de poezie, un erudit al tehnicilor prin care ea, poezia, atât de refractară în a-și devoala misterul, este supusă. Jongleria parodică este, în fond, o formă mascată a melancoliei.” Tenacitatea de a fi prezent, lună de lună, în paginile revistei de cultură „Nord Literar”, cu parodii după nume de rezonanță ale poeziei românești contemporane, m-a făcut să cred că Lucian Perța indică Nordul acestui gen, care l-a făcut celebru. Așa s-a născut această antologie, care marchează două decenii de la ieșirea în lume a primei reviste de cultură din istoria Maramureșului. În acest moment aniversar nu-i uităm pe fondatorii ei, colaboratorii care au susținut prestigiul ei prin valoarea textelor. Așa că îi mulțumim și lui Lucian Perța.“ Gheorghe PÂRJA